Nu mă interesează într-un mod special cum mă privesc alții şi ce cred despre mine. Prefer să fiu urât de oameni şi iubit de Dumnezeu!
Când nu ştiam cine sunt, mă deranja inclusiv ideea că nu-mi stătea bine bretonul. Când nu ştiam cine sunt, mă afectau părerile altora şi ironia făcea că niciodată nu-i puteam mulțumi.
Acum ştiu cine sunt. Dumnezeu m-a ajutat să înțeleg cine sunt. Nu mă mai chinui pentru alții. E o ironie. E ceva distructiv să încerci să-ţi mulțumeşti prietenii. Părerile lor oricum sunt diferite.
Astăzi oamenii te vorbesc de bine, mâine te vorbesc de rău, când nu acționezi aşa cum visează ei.
Se schimbă ca vremea, mai ales atunci când aud despre schimbare.
Se schimbă ca vremea, mai ales când observă că nu împărtăşesc cu tine aceleaşi valori şi principii.
Se schimbă ca vremea, mai ales când mintea lor nu pot să conceapă că există şi alte perspective asupra vieții, pe lângă perspectivele lor.
Oamenii sunt diferiți. Nu putem să-i mulțumim pe toți. Faci un bine unora în timp ce alții te disprețuiesc şi tot aşa. Este un rulaj al vieții. Citiți Vechiul Testament să vedeți câte s-au petrecut de-alungul istoriei.
Continui să iau ce-i bun, aşa cum v-am mai scris, că despre asta e viața. Iau ce-i bun când există păreri care ajută la creştere şi dezvoltare.
În tot ce fac, ceea ce mă interesează într-un mod special este cum mă priveşte Dumnezeu, cel care nu dezamăgeşte niciodată.
