Ne lăsăm familia, prietenii şi pe noi înşine pentru un job. Voi ați observat ce uşor se debarasează angajatorii de noi? Am văzut toți ce s-a întâmplat în pandemie. Oameni care au fost trimişi acasă în două secunde, uitați pe loc ca şi cum ar fi murit. Asta după ani vechime şi ore peste program la greu.
Culmea că de cele mai multe ori se întâmplă exact cu cei care se dedică.
Suntem luați de proşti la locul de muncă, atunci când dăm tot ce putem şi nu ne impunem în fața lor astfel încât să păstrăm un echilibru. Am pățit-o şi eu cândva, dar am părăsit job-ul de bună voie.
Nu studiem nimic ca să creştem, ne lăsām familia, prietenii si relațiile cu cei din jur pentru a merge la job, mințindu-ne că trebuie, că altfel nu avem bani şi că vom fi dați afară. Serios? Şi acum e mai bine că am rămas fără job, fără bani şi fără toate?
Procedând astfel nu facem decât să-i încurajăm pe cei care sunt sus, să încurajăm sclavagismul modern..
Cum se face că după toate astea suntem tot fără bani?
Oare de ce suntem sclavi şi ne comportăm ca nişte furnici în fața lor?
Pentru că nu ne educăm! Se poate numi şi cursa şobolanului.
Aş mai avea câte ceva de zis dar vă las cu o ultimă idee, că ajung la lucru:
Nu vă rupeți cu munca pentru nimeni, oriunde vă aflați! Impuneți-vă în fața angajatorilor! Fiți oameni cu valori şi principii şi nu vă lăsați în bătaia vântului! Căutați să creşteți şi investiți în voi, asta dacă țintiți sus!
