Nu este o ruşine să nu ştii engleză. Nu este o ruşine să nu ştii multe în viață! Care ar fi rostul să porți acest bagaj greu şi inutil impus de societate mizerabilă şi expertă în a arăta cu degetul?
Ruşine este să nu lupţi pentru progres şi să stagnezi continuu!
Ai mei se amuză mereu pe seama mea când îşi amintesc prin ce am trecut când am ajuns prima dată singur în Anglia. Ne amuzăm din cauza pronunțărilor eşuate. Am aterizat pe Luton şi aveam instrucțiunile scrise. Trebuia să iau un autobuz numit GreenLine 757 care trecea şi prin Finchley Road – stația unde trebuia să opresc.
Cu engleza mea de baltă am încercat să-i explic şoferului în ce stație aveam să cobor, ca să-mi taie bonul. Se uita la mine şi eu la el. Eu vorbeam pentru mine, el vorbea pentru el. Nici eu nu înțelegeam ce spune, nici el nu înțelegea ce voiam să-i transmit.
A început să zâmbească până la urmă, când am reuşit să pronunț cât să poată înțelege. Mi-a tăiat bonul şi totul a fost binişor. Aşa a crescut copilu mare şi a învățat să circule singur.
Problema cu “nu ştiu” poate fi depăşită, dar problema cu “mi-e ruşine” s-ar prea putea să nu te ducă nicăieri.
Nu mi-a fost ruşine, nu-mi este şi nici n-o să-mi fie când nu ştiu. Dumnezeu mă acceptă şi-mi dă speranță şi putere pentru un mâine diferit.
În fiecare zi sunt ceea ce sunt. Şi pentru ceea ce sunt în prezent continui să am o inimă mulțumitoare pentru şi în acest prezent. N-are sens să fie altfel. În viitor poate nu mai exist. Viața-mi va fi luată pe neaşteptate aşa cum mi s-a dat. Ce rost ar avea să port cu mine atâtea bagaje grele şi inutile impuse de o societate mizerabilă şi expertă în a arăta cu degetul? Ce rost ar avea să acord atenție celor care spun cum trebuie trăită viața când ei însuşi nu cunosc adevărul şi libertatea de a trăi? Prefer să mă bucur de fiecare zi pentru ceea ce sunt, cu speranța şi bucuria că mâine e loc de mai bine şi că pot să fac ceva în privința asta.
Nu este o ruşine să nu ştii engleză. Să nu-ți fie! Mai ales într-o societate în care nu mai există ruşine şi bun simț de fel. Nu este o ruşine să nu ştii multe în viață. Ruşine este să stagnezi într-o lume cu acces nelimitat la informaţie! Ruşine este să ştii că ai nevoie să creşti, să ştii că ai nevoie să te educi şi totuşi să amâni acest proces la nesfârşit, din tot felul de motive penibile, dând apoi vina pe viață, că este ea vinovată pentru lipsurile tale de care nu vrei nicicum să te ocupi.
