Referitor la statul pe ajutoare sociale și lene.
În viață e mult până ne obișnuim cu ceva, că apoi greu renunțăm.
E mult până te atașezi de un el sau o ea, că apoi greu renunți sau nu mai reunți.
E mult până te înveți cu cafeaua, că apoi greu mai renunți sau nu mai renunți.
E mult până ajungi să-ți lași job-ul că te-a învățat nu știu cine că poți trăi prin ajutoare sociale, că apoi așa-ți vine să trăiești și să cauți tot timpul bani din stânga și din dreapta numai să nu-ți strufoci vreun pic creierul / trupul.
Tot la fel poate să fie și până te apuci să cauți și găsești acel job care să îți ofere satisfacție că tot la fel vei face: greu mai renunți sau nu mai renunți.
Este o diferență totală între ”NU POT SĂ MUNCESC” și ”NU VREAU”. Nu ar trebui să ne deranjeze faptul că unii oameni aleg să stea pe ajutoare sociale deși pot să lucreze. Cei care le accesează incorect, ajung la un moment dat să suporte consecințe. Acestea nu apar întotdeauna rapid. Uneori este vorba de ani de zile.
Să presupunem că eu sunt sănătos, am capacitate în mine dar lenevesc în fiecare zi (că m-am învățat așa cu ajutor social din partea statului). Trec câțiva ani. La un moment dat statul mă prinde și îmi taie ajutorul și rămân fără niciun venit. Am stat ani de zile fără să fac nimic și apoi încep să mă plâng în stânga și în dreapta că nu am bani și nici de muncă nu găsesc. Păi cum să găsesc dacă am stat în casă cu fundul în sus, lumea a tot avansat iar eu mi-am îngropat luni sau ani de zile și nu am învățat să fac nimic, nu am căutat să cresc și să mă dezvolt în vreun domeniu prin care aș putea câștiga un ban. Clar că suport consecințele.
E doar un exemplu. Incorectitudinea sau nepăsarea în viață nu rămâne nepedepsită!
Tot la fel ajung să suport anumite consecințe și atunci când primesc un ajutor social în mod corect, dacă nu acționez înțelept în acel timp în care stau acasă și nu caut să cresc, să mă dezvolt, să mă pregătesc pentru viața care-mi stă înainte.
Nu am cum să nu mă duc cu gândul la Cuvântul lui Dumnezeu care spune în 2 Tesaloniceni 3:10: ”cine nu muncește, nici să nu mănânce” (citiți voi mai departe să vedeți cum sunt numiți acești oameni dar repet, e vorba de cei care NU POT)
Sau Proverbe 6: Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.
Nu vă lăsați creierul să se obișnuiască într-o stare în care nu produce nimic. Nu-l lăsați să stea relaxat prea mult, nici pe el și nici trupul. Ce semănăm în viață, aia culegem. Dacă nu semămăm nimic, maxim vom culege buruieni…
Cred că numai porcii domestici stau și așteaptă în țarc să li se tot dea până la finalul zilelor.
CĂUTAȚI CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA, acestea merg mână în mână cu SATISFACȚIA și ADEVĂRATA VIAȚĂ!
Deși am creat materiale prin care v-am explicat cum se obțin ajutoare sociale în UK, asta nu înseamnă că susțin leneșii. Materialele sunt pentru cei care într-adevăr au nevoie să acceseze bani pentru că nu pot lucra din motive bine întemeiate.
Este o diferență totală între ”NU POT SĂ MUNCESC” și ”NU VREAU”.
Închei prin a spune din nou că succesul nu este ceva ce apare printr-o simplă urare, ci succesul este ceva ce apare în urma acțiunilor noastre din fiecare zi!
