Aseară am urmat şi eu tradiția şi am fost să iau lumină. Sunt bucuros şi trist în acelaşi timp. Ce credeți că s-a întâmplat? Am plecat de acolo exact aşa cum m-am dus. Neschimbat.
Lumina pe care am luat-o nu mi-a oferit libertate în noaptea de Paşte şi nici mintea nu mi-a luminat-o dintr-o dată. Şi am văzut că nici altora nu le-a oferit libertate – oameni care plecau spre casă cu lumina într-o mână şi cu țigara în cealaltă mână.
Totuşi ştim destul de clar că Hristos a murit şi a înviat pentru noi ca să ne facă oameni liberi. Acest lucru mă face să-mi pun semne de întrebare. Posibil că există şi oameni care au plecat schimbați dar sunt cazuri mai rare.
Scriu aceste rânduri pentru că cei mai mulţi pleacăm de acolo neschimbaţi, plecăm de acolo cu aceleaşi vicii, aceeaşi mentalitate, aceleaşi moduri de acțiune. Ajungem acasă şi nu facem nimic diferit. Suntem aceiaşi oameni care trăiesc în minciună. Pur şi simplu ne întoarcem acasă şi aşteptăm din nou Paştele pentru a urma din nou această tradiție.
Îmi pun semne de întrebare. Dacă această tradiție este ceea ce Hristos vrea de la noi, nu ar trebui să plecăm de acolo schimbaţi şi liberi? Pentru că de aceea a venit în lume Hristos, asta este voia Lui, să fim liberi şi să-L urmăm după cum ne-a lăsat învățătură în Biblie, în Noul Testament. Dacă Hristos este despre tradiții, de ce plecăm de acolo neschimbați?
Da, a fost frumos să văd şi să mă aflu în acea mulțime de oameni care au venit pentru El.
Dar ceva e în neregulă. Ceva e total în neregulă.
Mă duc cu gândul la limbajele iubirii. Dacă tu vrei să fie bine în familia ta, dacă soția / soțul tău vrea să asculți, să faci anumite lucruri prin care demonstrezi, inevitabil, că iubeşti = faci.
Nu faci o dată pe an, ci zilnic. Corect?
Un principiu similar se aplică şi când vine vorba de a trăi pentru Hristos. Este vorba de acțiunile noastre din fiecare zi.
Greşim enorm de mult crezând că a merge să luăm lumină ne rezolvă problema păcatului. Nicidecum! Asta se vede destul de clar în societate. Rezultate din ce în ce mai proaste. Ne îndepărtăm tot mai mult de adevăr şi suferim tot mai mult. Ne lipseşte pacea, liniştea şi bucuria, mai ales a învierii…
Popor român, pierdem esența învierii lui Hristos…
Hristos vrea să ne facă oameni liberi însă nu ne va face fără ca noi să vrem acest lucru. Hristos aşteaptă să fim cu inima ațintită spre El şi să acționăm diferit în fiecare zi, conform învățăturii Lui. Asta este cheia binecuvântării!
De unde ştiu? Am citit în Biblie. A vindecat oameni şi a restaurat multe vieți ale celor care credeau în El şi îl căutau – lucru pe care aşteaptă să-l facem şi astăzi. Nu-mi amintesc să fi alergat El după oameni ca să le facă bine, ci oamenii alergau la El. Vuiau cetățile. Oamenii auzeau despre El, despre ceea ce făcea şi îl căutau pentru eliberare. Tot aşa am auzit şi eu şi am început să-L caut.
Sunt bucuros pentru că citind Biblia l-am descoperit, l-am găsit pe Hristos şi am înțeles ce trebuie de fapt, să fac, ca să devin un om liber.
Am ajuns din nou la concluzia că o ducem rău pentru că punem preț pe tradiții şi obiceiuri şi prea puțin pe ceea ce vrea Hristos cu adevărat de la noi.
Popor român, Hristos ne vrea liberi şi de ani de zile suntem tot mai constrânşi. Nu crezi că e momentul să nu mai punem preț pe tradiții, obiceiuri şi datini şi să începem să-L urmăm prin ceea ce suntem şi facem în fiecare zi?
Popor român, îți doresc sărbători pline de linişte şi pace! Şi nu uita: urările nu pot să schimbe ceea ce avem în suflet şi ceea ce vedem zilnic în societate, toate în urma a ceea ce am semănăm pe parcursul anului.
Hristos a înviat!
